Documentul de poziție al Grupului PPE privind procesul de incluziune a romilor în UE

Introducere

Romii trăiesc în Europa de aproape un mileniu. Aceste comunități au contribuit la structura bogată a vieții noastre și au influențat identitatea și cultura europeană. Ei constituie cea mai mare minoritate din Europa. Din cele aproximativ 10-12 milioane de romi și sinti care trăiesc în Europa, aproximativ 6 milioane trăiesc în UE și dețin cetățenia UE.

Un număr important de romi sunt bine integrați în societățile noastre. Ei muncesc, cresc copii, plătesc facturi și impozite și contribuie la bunăstarea societăților din care fac parte. Cu toate acestea, există și persoane care se nasc într-o sărăcie generațională extremă. Aceștia trăiesc în condiții de trai precare, fără acces la apă potabilă și la infrastructura de bază. Mulți dintre ei nu au acte de identitate corespunzătoare. Ei se luptă să găsească un loc de muncă stabil, deoarece nu corespund multor cerințe de angajare și au șanse limitate de a-și dezvolta abilitățile și competențele. Aceștia continuă să se confrunte cu inegalitatea, discriminarea generalizată și excluderea tot mai mare față de semenii lor non-romi în domenii cheie ale vieții de zi cu zi, cum ar fi accesul la educație de calitate, la locuri de muncă, la asistență medicală și la locuințe. Această situație nu numai că le împiedică emanciparea, dar afectează în mod negativ și coeziunea Uniunii Europene.

În anii precedenți, astfel de concluzii au fost exprimate în mod repetat în numeroase rapoarte ale diferitelor părți interesate, inclusiv, printre altele, în rezoluții ale Parlamentului European, precum și în comunicările anuale ale Comisiei Europene privind progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește integrarea romilor, pe baza datelor furnizate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA).

În pofida eforturilor depuse în anii anteriori în întreaga UE pentru a îmbunătăți situația a milioane de romi, conform unor constatări selectate din sondajul EU-MIDIS II al FRA, aproximativ 80 % dintre romii intervievați trăiesc sub pragul de risc de sărăcie din țara lor; fiecare al treilea rom trăiește în locuințe fără apă la robinet; fiecare al treilea copil rom trăiește într-o gospodărie în care cineva s-a culcat flămând cel puțin o dată în luna precedentă; iar 50 % dintre romii cu vârste cuprinse între șase și douăzeci și patru de ani nu frecventează școala. În vremuri în care UE a creat o bogăție fără precedent, standarde sociale ridicate și oportunități mari pentru cetățenii săi, aceste fapte sunt șocante și inacceptabile.

În timp ce UE își asumă rolul de lider mondial în ceea ce privește provocările majore ale vremurilor noastre, cum ar fi schimbările climatice și agenda digitală, aceasta nu ar trebui să uite de situația precară persistentă cu care se confruntă romii. În spatele acestei situații se află nu doar un imperativ moral și politic, ci și unul economic. UE trebuie să se asigure că toți cetățenii UE se bucură de șanse egale.

UE și statele membre, fiecare în cadrul competențelor sale, au o responsabilitate comună în ceea ce privește incluziunea romilor. Cu toate acestea, acțiunea pentru o schimbare reală pentru romi rămâne în mâinile statelor membre. Din 2011, eforturile statelor membre au fost ghidate și monitorizate în cadrul "Cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020", ca parte a agendei mai largi a UE și a semestrului european, printre altele. Cu toate că a fost pusă în aplicare o gamă largă de instrumente politice, juridice și financiare atât la nivelul UE, cât și la nivel național, s-au înregistrat doar progrese limitate.

Ar trebui recunoscute schimbările instituționale și măsurile dedicate romilor, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, care s-au dovedit a fi utile. Cu toate acestea, din păcate, după aproape un deceniu de la faza de punere în aplicare a cadrului UE menționat mai sus, puține lucruri s-au schimbat în realitatea de zi cu zi a romilor vulnerabili.

Este clar că, fără un angajament sporit al UE și al statelor membre, diviziunea socială din societățile noastre va continua să crească, disparitățile regionale se vor adânci, iar decalajul dintre romi și non-romi va continua să se adâncească.

UE are nevoie de un nou început și trebuie să se concentreze mai mult pe realizarea obiectivelor.

Adoptarea de către Comisia Europeană a "Inițiativei UE privind egalitatea și incluziunea romilor până în 2030", prevăzută până la sfârșitul acestui an, creează o ocazie unică de a da un nou impuls pentru stimularea procesului de incluziune a romilor în curs de desfășurare în UE, care are loc în cadrul "Cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020".

În ultimii ani, au fost identificate multe probleme. Ca urmare, au fost elaborate politici și au fost puse în aplicare instrumente politice, financiare și juridice. Cu toate acestea, punerea lor în aplicare eficientă și orientată spre rezultate, susținută de o conducere politică puternică și de un angajament constant la toate nivelurile (UE, național, regional și local), a fost lentă. De fapt, absența acestor componente esențiale a dus la eșecul procesului desfășurat până în prezent.

Pentru ca procesul de incluziune a romilor până în 2030 să fie credibil și de succes, este necesară o schimbare fundamentală de abordare

Este clar că situația este un motiv de îngrijorare în mai multe state membre ale UE. Eforturile naționale în vederea incluziunii romilor ar trebui accelerate în toate statele membre ale UE. Ar trebui să se pună un accent și mai mare pe acele state membre în care un proces ineficient de incluziune a romilor ridică provocări macroeconomice, adâncește disparitățile regionale și, prin urmare, împiedică coeziunea socială a UE. Acest lucru se referă, în special, la statele membre ale UE cu o populație romă importantă. Sprijinul UE pentru aceste țări ar trebui să fie pe măsura provocărilor. În aceste țări, ar trebui să se acorde o mai mare atenție eficienței politicilor și măsurilor.

În acest sens, punerea în aplicare a unor sisteme de monitorizare și evaluare solide și complete ar trebui să joace un rol de importanță vitală.

Schimbările pozitive, durabile și de durată ar trebui să poată fi realizate prin reformele generale, în timp ce măsurile specifice ar trebui să le completeze. După cum s-a constatat, limitarea procesului de incluziune a romilor la proiecte orientate/dedicate incluziunii romilor are rezultate limitate, în special atunci când nu există continuitate pentru astfel de proiecte. Adesea, acestea sunt costisitoare, ineficiente, generează multe așteptări și, atunci când se încheie, aduc multă frustrare, deoarece nu există continuitate.

Ar trebui să se acorde prioritate urgentă unor investiții mai mari în infrastructura de bază pentru a îmbunătăți accesul romilor vulnerabili la apă potabilă și la servicii sanitare. Epidemia de COVID-19 a scos la iveală eșecul unor state membre ale UE de a aborda această situație, deși o sumă considerabilă de fonduri UE a fost pusă la dispoziție în acest scop.

Pandemia COVID-19 ar trebui să servească drept semnal de alarmă pentru multe state europene, în special pentru cele cu o populație importantă de romi fără acces la servicii de bază. Este clar că, pentru comunitățile de romi care trăiesc în zone de locuințe supraaglomerate sau în adăposturi fără acces la apă curentă și la servicii sanitare de bază, este aproape imposibil să urmeze regulile de distanțare socială sau să respecte măsurile stricte de igienă, astfel încât să poată fi prevenită răspândirea Coronavirusului sau a altor virusuri. Persoanele de etnie romă au fost expuse la riscuri de sănătate mai mari decât restul populației din motivele menționate mai sus. În același timp, nu ar trebui să fie tolerată învinuirea romilor de punerea în pericol a sănătății publice prin răspândirea Coronavirusului, așa cum am văzut în anumite țări. Virușii nu fac diferențe între rase sau etnii.

În aceste țări, UE trebuie să urmărească de urgență obținerea unor rezultate mai bune pentru viitoarele eforturi de integrare a romilor. În perioada de programare 2014-2020, UE a alocat 1,5 miliarde de euro pentru a sprijini integrarea romilor. În cadrul fondurilor ESI, a fost introdusă o condiționalitate ex ante, în sensul obligației de a institui un cadru strategic național de politică de incluziune a romilor, de a identifica microregiunile dezavantajate sau cartierele segregate relevante și de a pune în aplicare măsuri menite să reducă decalajul de integrare. Cu toate acestea, în mai multe situații, lipsa de voință și de determinare politică, problemele legate de capacitatea de absorbție, lipsa de interes din partea autorităților locale, fragmentarea proiectelor/programelor dedicate romilor, lipsa unei abordări cuprinzătoare și holistice, absența unei coordonări eficiente a guvernanței și discriminarea continuă sunt doar câteva dintre motivele care stau la baza utilizării ineficiente și a cheltuielilor insuficiente în mai multe state membre. Aceste aspecte trebuie să fie luate în considerare în mod corespunzător în următoarea perioadă de programare. Lipsa de supraveghere și de responsabilitate deschide, de asemenea, calea utilizării abuzive a fondurilor și a corupției. Omiterea acestor provocări va contribui la o creștere a atitudinilor antiromânești, a populismului și a extremismului în societățile noastre.

Incluziunea romilor este un proces cu două sensuri

După cum a observat Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), fenomene persistente, cum ar fi discriminarea generalizată și antițiganismul, s-au dovedit a fi o barieră în calea eforturilor de îmbunătățire a șanselor de viață și a standardelor de viață ale romilor. Ar trebui luate măsuri eficiente pentru a combate retorica antiromi și discursul de ură, abordând limbajul sau comportamentele rasiste, stereotipice sau altfel stigmatizante care ar putea constitui o incitare la discriminare împotriva romilor, care ar trebui să fie sancționate temeinic. În acest scop, aplicarea de către statele membre a legislației antidiscriminare existente este vitală.

Cu toate acestea, punerea în aplicare a legislației antidiscriminare nu este însă suficientă. Aceasta ar trebui să fie însoțită de o bună comunicare și de activități de conștientizare, de măsuri de sensibilizare destinate populației generale pentru ca aceasta să înțeleagă mai bine beneficiile incluziunii romilor pentru întreaga societate, precum și complexitatea procesului. Mass-media, inclusiv mass-media socială, joacă un rol crucial în această privință.

Incluziunea romilor este un proces bidirecțional care necesită o schimbare de mentalitate atât din partea romilor, cât și a celor care nu sunt romi. Incluziunea ar trebui abordată, de asemenea, prin promovarea unor modele de rol, precum și prin programe de educație și materiale didactice care să aprofundeze cunoașterea romilor, a istoriei și a culturii lor. Acest lucru este deosebit de important pentru o coexistență pașnică reciprocă în comunitățile și regiunile mixte din punct de vedere etnic.

Excluziunea socială și sărăcia profundă cu care se confruntă comunitățile vulnerabile de romi sunt adesea la originea comportamentului ilegal. În unele state membre, romii cad victime ale cerșetoriei forțate organizate. În multe cazuri, sunt implicați copii; bunăstarea și viitorul lor sunt afectate ca urmare. Acest fenomen negativ trebuie abordat în mod sistematic și coordonat. În caz contrar, acesta ar putea crea frustrare și anxietate în rândul cetățenilor din statele membre. În plus, riscă să alimenteze și mai mult atitudinile antiromânești. Prin urmare, este necesară o abordare sistematică pentru a oferi soluții durabile pe termen lung la acest fenomen social.

Discriminarea cu care se confruntă femeile și fetele rome nu numai în afara, ci și în interiorul comunităților rome merită, de asemenea, o atenție sporită, inclusiv violența domestică sau sarcinile timpurii etc. Acestea sunt aspecte complexe care ar trebui abordate în cadrul politicilor generale, precum și al unor intervenții specifice, în care cheia este construirea încrederii. În acest scop, ofițerii de poliție, asistenții sociali și profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să fie instruiți cu privire la modul în care să abordeze cu sensibilitate femeile și fetele rome și să creeze încredere în cadrul comunității. Statele membre ar trebui să se asigure că victimele sunt tratate în mod nediscriminatoriu.

Educația este cea mai bună investiție pentru romi, precum și pentru creșterea și prosperitatea viitoare a Europei.

Cercul vicios al marginalizării și al sărăciei romilor poate fi întrerupt numai prin strategii educaționale generale pe termen lung, cuprinzătoare, angajate și bine finanțate, care să abordeze pe deplin toți factorii și condițiile principale care definesc situația precară a romilor. Aceștia cuprind aspecte educaționale, economice, sociale și culturale, inclusiv rasismul și discriminarea. Aceste strategii educaționale ar trebui să se bazeze pe o largă implicare a profesioniștilor din domeniul educației, a autorităților guvernamentale centrale și locale, a societății civile, a comunităților de romi și a tuturor cetățenilor interesați.

Scopul măsurilor incluzive în domeniul educației ar trebui să fie acela de a integra cât mai mult posibil copiii romi și toate celelalte grupuri dezavantajate în sistemul educațional, de la educația preșcolară până la învățământul secundar superior, o condiție pentru dezvoltarea personală și carieră.

În acest scop, sunt necesare îmbunătățiri și inovații majore ale sistemelor de educație și formare profesională din mai multe state membre ale UE. Aceste sisteme ar trebui să fie reformate astfel încât copiii romi să beneficieze de aceleași oportunități educaționale ca și colegii lor ne-romi.

Acest lucru trebuie să implice recunoașterea deplină a faptului că, acasă, copiii romi nu au aceleași posibilități de învățare ca și colegii lor. Ca atare, copiii romi ar trebui să beneficieze de măsuri active suplimentare și de meditații de sprijin pentru a ieși din ciclul de auto-perpetuare a unui nivel scăzut de educație și a abandonului școlar timpuriu aferent. Guvernele ar trebui să aloce fonduri suficiente și resurse umane specializate pentru a asigura punerea în aplicare a tuturor factorilor menționați mai sus. Trebuie să se acorde mai multă atenție implicării părinților pentru a sprijini educația copiilor lor și pentru a le oferi acestora sprijinul de care au nevoie.

Este esențial să se faciliteze un schimb de bune practici între statele membre și să se monitorizeze situația pentru a furniza o evaluare periodică Comisiei Europene. Uniunea Europeană ar trebui să ofere o platformă pentru schimbul de bune practici, în timp ce recomandările Consiliului Europei ar putea, de asemenea, oferi instrumente de referință. Niciun copil rom nu ar trebui să fie penalizat doar pentru că s-a născut în sărăcie. Unele state membre ale UE îi plasează pe acești copii în școli speciale pentru persoanele cu handicap mental, chiar dacă nu au niciun fel de handicap, sau îi separă de colegii lor non-romi în școli sau clase obișnuite. Educația lor ar trebui să înceapă cât mai devreme posibil în instituțiile de educație și îngrijire a copiilor preșcolari, pentru a le îmbunătăți participarea și pregătirea pentru învățarea viitoare. Aceasta ar trebui să continue până la învățământul secundar superior. Niciun copil rom nu ar trebui să absolve școala fără a avea calificările necesare pentru a reuși pe piața muncii și pentru a prospera în viață. De asemenea, ar trebui să se acorde prioritate politicilor de formare profesională, precum și educației active a adulților care vizează adulții cu competențe scăzute. În acest scop, trebuie să se acorde mai multă atenție tranziției între diferitele parcursuri educaționale, prin furnizarea unei orientări educaționale și profesionale adecvate.

Este de o importanță crucială ca elevii romi să fie, de asemenea, dotați cu aptitudini și competențe digitale care să le permită să profite de oportunități și să devină cetățeni valoroși care să modeleze viitorul Europei. Acest lucru include asigurarea accesului lor la educația digitală. Actuala pandemie COVID-19 a evidențiat și mai mult inegalitățile din Europa; copiii romi marginalizați nu au avut acces la școlarizare la distanță sau online, așa cum au avut colegii lor ne-romi. Pentru a realiza acest lucru, copiii romi ar trebui să fie plasați în centrul agendei de funcționare a școlilor, în cadrul căreia ar trebui să se acorde o mai mare atenție bunăstării lor fizice și emoționale.

Schimbarea paradigmei despre romi prin deblocarea potențialului romilor

Romii nu ar trebui să fie percepuți ca o povară, ci ca o oportunitate, mai ales în vremuri de provocări demografice. O Europă în curs de îmbătrânire se confruntă cu un deficit de forță de muncă calificată și, prin urmare, importă o parte din forța sa de muncă din țări terțe. Populația romă reprezintă o proporție semnificativă și în creștere a populației și a viitoarei forțe de muncă. Există un potențial enorm care nu a fost încă exploatat. Pentru țările cu o populație romă semnificativă, incluziunea economică poate aduce beneficii estimate la aproximativ 500 de milioane de euro anual. Productivitatea economică s-ar îmbunătăți și, în consecință, costurile guvernamentale pentru asistența socială ar scădea, în timp ce veniturile din impozitul pe venit ar crește. Romii ar putea fi văzuți în diferite moduri ca viitori lucrători, antreprenori, contribuabili, consumatori, investitori etc.

Pentru a realiza incluziunea deplină a romilor, inclusiv pe piața forței de muncă, trebuie să se abordeze în mod corespunzător discriminarea structurală, segregarea spațială și eforturile politice inadecvate, ca factori-cheie care împiedică progresul spre integrarea socială și pe piața muncii a romilor. Mai ales în aceste vremuri, când Europa se îndreaptă spre o eră digitală, romii ar trebui să poată profita de noile oportunități legate de această transformare. Ocuparea forței de muncă a romilor nu ar trebui să se limiteze la participarea romilor la programele de lucrări publice, așa cum am observat în unele state membre. Aceste programe nu îmbunătățesc competențele relevante ale participanților. Astfel, romii rămân în imposibilitatea de a scăpa de capcana șomajului sau de a găsi un loc de muncă pe piața deschisă a muncii. Un număr mare de romi devin astfel parte a economiei gri, ceea ce este în detrimentul lor și al economiei în ansamblu. Autoritățile statelor membre ar trebui să combată în mod activ astfel de practici și ar trebui să transforme astfel de muncă în contracte de muncă legale, protejând lucrătorii romi, pe de o parte, și asigurând venituri fiscale pentru stat, pe de altă parte.

Statele membre ar trebui să îmbunătățească abilitarea economică a romilor. Acest lucru ar putea fi realizat printr-o implicare mai puternică a întreprinderilor, în special la nivel local, inclusiv prin stimularea angajării șomerilor pe termen lung, dar și prin sprijinirea antreprenoriatului romilor, a întreprinderilor sociale și prin stimularea oportunităților de angajare, cu accent pe tinerii și femeile rome.

Romii își modelează viitorul lor și al Europei

A fi european astăzi înseamnă să ai șansa de a reuși și dreptul la un trai decent, de preferință în locul sau regiunea de unde ești originar. O mai mare incluziune economică a romilor ar îmbunătăți coeziunea socială și ar reduce disparitățile regionale, nu numai în cadrul UE, ci și în țările implicate în procesul de extindere, întrucât regiunile cele mai puțin dezvoltate ale Europei au o concentrație mare de comunități de romi marginalizate. Utilizarea inteligentă a unei noi generații de fonduri în cadrul perioadei de programare multianuală 2021-2027 (fondurile InvestEU și ESI) ar juca un rol crucial prin eliminarea sărăciei, a excluziunii în materie de locuințe și a privațiunilor cu care se confruntă persoanele de etnie romă. O strategie națională de integrare a romilor este, din nou, o condiție prealabilă pentru canalizarea fondurilor, având ca obiectiv accelerarea integrării romilor și prevenirea și/sau eliminarea segregării acestora.

Atunci când UE și statele membre se străduiesc să creeze societăți corecte, echitabile și egale din punct de vedere social, nu ar trebui să uite aspirațiile romilor. Sprijinul continuu și consolidarea reprezentării lor politice și a participării lor civice și culturale la nivelul UE și la nivel național ar juca un rol important.

Romii ar trebui să fie încurajați să participe activ la procesul decizional la nivel local, național și european pentru a putea juca un rol mai important în elaborarea politicilor generale care îi afectează. Tinerii romi, în special, ar trebui să devină o forță motrice a integrării romilor în UE. Aceștia ar trebui să fie promotorii schimbării și nu beneficiarii acesteia. Alegătorii romi nu ar trebui să fie amintiți doar în perioadele electorale. Prin urmare, ar trebui să se acorde o atenție sporită acuzațiilor de fraudă electorală care exploatează comunitățile vulnerabile de romi. Autoritățile electorale ale statelor membre sunt îndemnate să joace un rol activ în abordarea acestor acuzații. Educarea alegătorilor romi joacă un rol important în această privință.

Întrucât dezinformarea răspândită prin intermediul mijloacelor de comunicare digitale subminează încrederea tuturor cetățenilor în instituțiile democratice, exacerbează polarizarea socială și împiedică capacitatea cetățenilor de a lua decizii în cunoștință de cauză, ar trebui încurajate mai multe acțiuni de sprijinire a alfabetizării informaționale a populației rome. Alfabetizarea în materie de știri, distingerea știrilor false de cele reale și învățarea modului de evaluare a surselor de știri sunt esențiale pe măsură ce ne îndreptăm spre o digitalizare mai accentuată, în special în cadrul comunităților vulnerabile.

La nivelul UE, ar trebui consolidate platformele existente de sprijinire a romilor care îi implică pe romi în problemele sociale, economice și politice care îi afectează. Un domeniu special în care implicarea romilor ar fi importantă se referă la procesul participativ privind viitorul Europei, în cadrul căruia europenii pot avea un cuvânt de spus cu privire la ceea ce face UE și la modul în care aceasta funcționează pentru ei. O implicare mai puternică a romilor în modelarea viitorului lor și al Europei ar putea contribui la schimbarea mentalităților și la combaterea prejudecăților și stereotipurilor adânc înrădăcinate, a discriminării și a antițiganismului larg răspândite în întreaga Europă.

În aceste vremuri dificile și în următoarele decenii, UE nu își poate permite să continue procesul de incluziune a romilor fără a obține schimbări substanțiale și să ignore realitatea îngrijorătoare a prea multor cetățeni ai săi. Aceasta afectează atmosfera socială și bunăstarea noastră, a tuturor. Fără o incluziune reală a romilor, UE riscă să își piardă credibilitatea.