Documentul de poziție al Grupului PPE privind valorificarea migrației: Abordare fermă, echitabilă și orientată spre viitor

Grupul PPE militează pentru o Europă care își protejează frontierele și combate migrația ilegală. Încercăm să oprim migrația necontrolată, astfel încât capacitatea Europei de a-i integra pe cei care au dreptul de a rămâne să nu fie copleșită.

Adoptarea Pactului privind migrația și azilul a marcat un pas crucial către o politică europeană mai controlată în domeniul migrației. Cu toate acestea, persistă provocări, care necesită măsuri suplimentare la nivelul UE. Grupul PPE va continua să fie forța motrice, conducând Europa către o abordare fermă, echitabilă și orientată spre viitor a migrației.

Considerăm că sunt necesare noi măsuri îndrăznețe pentru returnarea rapidă a celor care nu au dreptul de a rămâne în Uniune, consolidarea frontierelor noastre externe și protejarea Spațiului Schengen, înfrângerea traficanților de migranți și combaterea înarmării migranților de către țări terțe sau actori ostili nestatali.

Prioritățile noastre sunt clare. Vom pune în aplicare un plan în 9 puncte pentru a depăși principalele provocări legate de migrație cu care se confruntă continentul nostru. Facem următorii pași către o politică în domeniul migrației care funcționează pentru Uniunea noastră și pentru cetățenii săi.

Migrația reprezintă o provocare majoră pentru Europa și continuă să fie un motiv de îngrijorare. Deși în 2024 am început să observăm o scădere a numărului de intrări neregulamentare, ceea ce confirmă eficiența politicilor urmărite și puse în aplicare de Grupul PPE, multe state membre continuă să se confrunte cu o presiune migratorie semnificativă, în special cele aflate în prima linie și de-a lungul frontierelor estice ale UE.

Având în vedere acest lucru, deși suntem pe deplin dedicați unui sistem de migrație și azil ferm, dar echitabil, care respectă dreptul internațional și dreptul UE, considerăm că este urgent să aplicăm măsuri mai stricte împotriva celor care trebuie să părăsească UE, precum și să împiedicăm intrarea celor care nu îndeplinesc condițiile necesare. Normele există pentru a ne proteja cetățenii și, prin respectarea lor, îi putem ajuta și pe cei care au cu adevărat nevoie de protecție. Pentru aceasta, autoritățile naționale, în special cele de aplicare a legii, trebuie să dispună de fondurile, instrumentele și certitudinea juridică necesare. Dorim să fim fermi în echilibrarea obligațiilor și drepturilor celor care locuiesc legal în UE. Dorim să ne asigurăm că toate statele membre au capacitatea și instrumentele necesare pentru a gestiona eficient migrația și pentru a evita interpretările excesive în ceea ce privește aplicarea legislației UE.

Până în prezent, doar 20% din deciziile de returnare sunt puse în aplicare în mod eficient, deși politicile de returnare eficiente sunt vitale pentru gestionarea migrației. Statele membre trebuie să dispună de un set eficient de instrumente juridice și operaționale pentru a pune în aplicare deciziile de returnare și pentru a descuraja sosirile și șederile neregulamentare, susținute de măsuri precum garanțiile financiare sau detenția pentru nerespectare. Vom urmări să facilităm punerea în aplicare a deciziilor de returnare și să evităm sarcinile administrative inutile pentru autoritățile de executare. Solicităm consolidarea rolului Frontex, permițând, de asemenea, participarea sa la operațiunile de returnare între țări terțe. Comisia a prezentat o propunere pentru un nou regulament privind returnarea, axat pe: recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare, reducerea termenelor de recurs, obligații mai stricte pentru persoanele care urmează să fie returnate și consecințele nerespectării acestora, proceduri accelerate pentru persoanele suspectate de săvârșirea de infracțiuni, inclusiv motive sporite de detenție și restricționare a libertății de circulație, măsuri mai bune de combatere a fugii, precum și efecte limitate și nesuspensive ale recursurilor. Returnările forțate trebuie să rămână o opțiune credibilă, iar plecările voluntare trebuie să fie reprimate atunci când acestea reprezintă un obstacol serios în calea punerii în aplicare efective a returnărilor.

Consecințele nerespectării trebuie să fie stricte. Aceasta trebuie să includă, de asemenea, obligația statelor membre de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile cunosc locul în care se află persoana care urmează să fie returnată și că persoana respectivă rămâne la dispoziția autorităților până când a părăsit efectiv teritoriul statului membru. Persoanelor care sunt returnate forțat trebuie să li se impună o interdicție pe termen lung de a intra în UE, inclusiv o interdicție permanentă și nedeterminată pentru cei care reprezintă o amenințare la adresa securității. Salutăm propunerea Comisiei privind un cadru juridic care să stabilească centre de returnare în afara UE, în conformitate cu standardele internaționale, și o invităm să continue să exploreze soluții inovatoare pentru combaterea migrației ilegale în cooperare cu țările terțe.

Protejarea frontierelor externe ale UE este esențială pentru gestionarea eficientă a migrației. În cadrul UE și al Spațiului Schengen, statele membre rămân responsabile pentru a decide cine intră pe teritoriul lor. Gestionarea eficientă a frontierelor implică, de asemenea, capacitatea noastră de a răspunde la o multitudine de amenințări hibride, inclusiv, dar nu numai, înarmarea migranților. Trebuie să asigurăm frontiere externe mai puternice, cu un control sporit și mai riguros al sosirilor ilegale. Monitorizarea electronică cuprinzătoare trebuie pusă în aplicare la toate frontierele externe ale UE, susținută de măsuri structurale și tehnice de protecție a frontierelor. Intensificarea cooperării cu agenții precum Frontex, Europol și Eurojust și sprijinirea statelor membre sunt esențiale. Frontex trebuie transformată într-o agenție europeană de frontieră pe deplin operațională, dotată cu tehnologii de supraveghere avansate de ultimă generație, cum ar fi dronele, inteligența artificială și sistemele biometrice. Desfășurarea Frontex ar trebui să se extindă la regiunile ultraperiferice, asigurând o protecție globală a frontierelor. Trebuie încheiate fără întârziere acorduri de cooperare cu țările africane și cu alte țări partenere. Ne angajăm să triplăm personalul Frontex la 30 000 de persoane și să adoptăm legislația necesară cât mai curând posibil, inclusiv modificările bugetare. În mod coordonat și cu sprijinul finanțării UE, statele membre ar trebui să creeze centre regionale de securitate a frontierelor în zonele supuse presiunii migrației. De asemenea, trebuie să furnizăm finanțare europeană pentru infrastructura fizică, îmbunătățirea securității electronice a frontierelor și alte instrumente inovatoare pentru supravegherea frontierelor. Având în vedere contextul geopolitic, trebuie să schimbăm paradigma, de la securitatea frontierelor la apărarea frontierelor. În următorul cadru financiar multianual al UE ar trebui asigurate noi resurse financiare pentru a răspunde tuturor nevoilor din acest domeniu.

Migrația necontrolată afectează serviciile publice, perturbă economiile locale și stimulează tensiunile sociale, în special în statele membre din prima linie, precum Spania, Italia sau Grecia, și în statele membre mai mici și vulnerabile din punct de vedere geografic, precum Cipru și Malta, cu efecte și asupra țărilor cu circulație secundară, precum Germania sau Franța. Parteneriatele strategice cu țările terțe sunt esențiale pentru gestionarea migrației. Cooperarea trebuie să se concentreze pe abordarea cauzelor profunde, îmbunătățirea consolidării capacităților și a gestionării frontierelor, combaterea plecărilor ilegale, a contrabandei și a traficului și facilitarea returnărilor. Acordurile încheiate cu Tunisia, Egipt sau Liban ne arată calea de urmat. Numai acordul UE-Tunisia a dat rezultate tangibile, reducând sosirile ilegale în Italia cu 60 % numai în acest an. Îndemnăm Comisia să încheie negocierile cu Marocul și să deschidă noi negocieri acolo unde este posibil. Dialogurile structurate, desfășurările operaționale ale Frontex și finanțarea UE specifică vor consolida aceste eforturi. De asemenea, trebuie încheiate acorduri cu țări care nu sunt vecine, precum Senegal și Mauritania, pentru desfășurarea Frontex, esențială pentru controlul plecării migranților ilegali către Insulele Canare, noua poartă de intrare a migrației ilegale către Europa. Împărțirea responsabilității pentru salvarea pe mare și aplicarea dreptului maritim trebuie, de asemenea, să facă parte din parteneriatele strategice, inclusiv porturi sigure pentru debarcarea migranților salvați. Toate statele implicate, inclusiv cele din Africa, trebuie să își facă datoria. Sprijinul UE pentru țările terțe ar trebui să includă digitalizarea administrațiilor acestora, stabilirea unei stări civile fiabile și eliberarea de certificate biometrice și securizate, care să ne permită să facem schimb de date biometrice în condiții de siguranță. UE trebuie să utilizeze toate instrumentele disponibile - diplomatice, economice și de cooperare pentru dezvoltare - pentru a construi parteneriate mai puternice, mai eficiente și reciproc avantajoase. Ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să acorde prioritate țărilor care își demonstrează angajamentul față de gestionarea migrației. Mecanismele revizuite de acordare a vizelor ar trebui să descurajeze abuzurile și să prevină amenințările. De asemenea, trebuie să existe consecințe în cazul în care nu există cooperare. Țările terțe care nu cooperează în prevenirea plecărilor ilegale sau în punerea în aplicare a acordurilor sau înțelegerilor de readmisie, fie la nivel național, fie la nivelul UE, nu ar trebui să primească fonduri sau vize UE. Astfel de decizii ar trebui să fie aprobate la nivelul UE și aplicate în mod uniform în toate statele membre.

Spațiul Schengen este una dintre cele mai tangibile realizări ale integrării europene și unul dintre pilonii principali ai proiectului european. În ultimii ani, Spațiul Schengen s-a confruntat cu o presiune extraordinară din cauza amenințărilor reprezentate de terorism, radicalizare, crimă organizată și mișcările secundare neautorizate ale resortisanților țărilor terțe. Grupul PPE susține un Spațiu Schengen sigur și fără frontiere, care, în același timp, recunoaște dreptul statelor membre de a reintroduce controale temporare la frontierele interne ca măsură de ultimă instanță, aplicată în mod excepțional, proporțional, pe o durată limitată și care să fie retrasă imediat ce amenințările încetează să mai existe. Nu statele membre, ci amenințările persistente și evolutive în sine reprezintă un pericol pentru integritatea spațiului Schengen. Reziliența spațiului Schengen depinde de gestionarea eficientă a frontierelor externe și de sisteme informatice și baze de date solide, precum SIS și VIS. Solicităm intrarea rapidă în funcțiune a EES și a ETIAS. Raționalizarea proceselor de solicitare a vizelor, digitalizarea și creșterea capacității de personal în regiunile cu cerere ridicată, precum și o mai bună cooperare transfrontalieră sunt pași importanți către un Spațiu Schengen mai sigur.

Pactul european privind azilul și migrația, deși istoric, este doar baza pe care trebuie să construim o abordare complet cuprinzătoare a gestionării migrației în toate dimensiunile sale. Este un început bun, dar nu este suficient. Aceasta necesită o punere în aplicare coordonată, în timp util, care să reflecte circumstanțele diferite din statele membre și să implice și să sprijine în mod eficient autoritățile regionale și locale. Sistemele de azil armonizate trebuie să facă o distincție clară între cei care au nevoie de protecție și migranții economici. Frontierele externe securizate și procedurile eficiente sunt esențiale pentru a asigura partajarea echitabilă a responsabilităților și solidaritatea între statele membre. Statele membre, sprijinite de Comisie, trebuie să pună pe deplin în aplicare legislația UE adoptată și legislația existentă. Trebuie să efectuăm în timp util o revizuire cuprinzătoare și să utilizăm pe deplin conceptul de țară terță sigură pentru a reduce numărul de sosiri. Criteriile de conectare, astfel cum au fost stabilite, nu sunt adecvate scopului și trebuie să fie întrerupte.

Europa nu este și nu poate fi considerată singura destinație pentru toată migrația ilegală și solicitanții de azil. Resursele limitate și capacitățile de primire limitate trebuie luate în considerare. De asemenea, Regulamentul privind condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a protecției subsidiare trebuie actualizat pentru a face față unei realități diferite în cererile de azil. În cadrul mecanismului Dublin, toate eforturile ar trebui să vizeze punerea în aplicare a transferurilor în termene eficiente și fiabile, descurajând astfel mișcările secundare neautorizate.

Complementar punerii în aplicare a pactului, Uniunea poate stabili măsuri pentru a oferi stimulente și sprijin pentru acțiunea statelor membre în domeniul integrării persoanelor cu ședere legală. Integrarea este un proces bidirecțional care necesită ca migranții să învețe limbile locale, să respecte obiceiurile și legile și să contribuie la societate. Reîntregirea familiei ar trebui să presupună o integrare și o stabilitate financiară demonstrate înainte de autorizarea acesteia. Măsurile de integrare ar trebui să combată radicalizarea și societățile paralele.

Peste 90% dintre migranții ilegali se bazează pe traficanți^[1]. S-a observat că traficanții de migranți au devenit din ce în ce mai violenți, reprezentând un pericol pentru polițiștii noștri de frontieră la toate nivelurile și un risc pentru securitatea noastră internă. Pentru a dezmembra rețelele de trafic de migranți, este esențială consolidarea cooperării transfrontaliere, schimbul de informații și date, utilizarea tehnologiilor avansate și o mai bună coordonare între statele membre și alte agenții JAI. Frontex, Europol și Eurojust trebuie consolidate pentru a sprijini mai bine statele membre în identificarea, investigarea și urmărirea penală a criminalității organizate în toate formele sale, în special în ceea ce privește introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane, inclusiv cu puteri de investigare necoercitive. De asemenea, trebuie să consolidăm cadrul juridic pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii neautorizate, cu praguri mai ridicate pentru sancțiunile minime, inclusiv pentru operatorii de transport. Contrabandiștii și traficanții au găsit în operațiunile SAR o metodă de a exploata persoanele vulnerabile, precum și jurisdicția și responsabilitatea statelor membre, și de a-și perpetua activitățile ilicite, folosind eforturile de salvare ca un instrument pentru a-și susține rețelele infracționale și pentru a pune în pericol mai multe vieți. Toți actorii, inclusiv societatea civilă, trebuie să respecte legea. Un cod de conduită pentru organizațiile societății civile care desfășoară operațiuni de căutare și salvare ar trebui să asigure conformitatea cu dreptul internațional, descurajând în același timp exploatarea de către traficanți. O abordare de tip "follow the money" este esențială pentru dezmembrarea rețelelor de contrabandă, utilizarea deplină a AMLA și punerea în aplicare a unor norme eficiente privind confiscarea și inversarea sarcinii probei. Solicităm o revizuire a mandatului EPPO pentru a include în mandatul său traficul de migranți, ca parte a criminalității organizate.

UE trebuie să contracareze instrumentalizarea și transformarea migranților în arme de către actori ostili. Folosirea persoanelor vulnerabile ca armă împotriva noastră, fie pentru câștiguri financiare, fie politice, trebuie descurajată. Protejarea frontierelor noastre împotriva unor astfel de acțiuni ostile înseamnă, de asemenea, protejarea drepturilor omului ale migranților instrumentalizați. Trebuie să folosim întreaga capacitate a setului nostru de instrumente, inclusiv posibilitățile oferite de Codul frontierelor Schengen și de Regulamentul privind criza. Normele actuale privind azilul trebuie să fie adaptate pentru a răspunde noilor provocări, pentru a evita exploatarea lacunelor juridice de către regimurile autoritare. Este necesară o definiție mai cuprinzătoare a instrumentalizării și a înarmării pentru a combate eficient aceste amenințări hibride atât la frontierele externe ale UE, cât și în interiorul acestora. Trebuie propuse norme mai bune privind obligațiile furnizorilor de servicii de transport, împreună cu sancțiuni clare pentru nerespectarea acestora, inclusiv interdicția de a opera în UE. În plus, subliniem că este prerogativa și obligația statelor membre să își asigure prin toate mijloacele securitatea și integritatea teritorială. Prin urmare, trebuie avute în vedere măsuri extraordinare deja consacrate în tratate, inclusiv derogarea temporară de la legislația secundară, cum ar fi dreptul la azil, atunci când migranții sunt instrumentalizați ca arme împotriva UE, a statelor membre și a societăților noastre. Ar trebui create echipe de reacție rapidă ale UE pentru a gestiona încercările de instrumentalizare la frontiere induse de eforturile de destabilizare sponsorizate de stat.

O migrație legală bine gestionată poate contribui la răspunsul la necesitățile în continuă evoluție ale pieței muncii, la satisfacerea nevoilor actuale și viitoare de competențe și la asigurarea unei economii dinamice. Cu toate acestea, ea poate compensa declinul forței de muncă autohtone numai dacă talentele și competențele persoanelor nou sosite sunt compatibile cu nevoile statelor membre, cu ajutorul sistemelor UE precum Cartea albastră. Diferențele de pregătire educațională, culturală și lingvistică pot reprezenta provocări sociale. Pentru a maximiza beneficiile migrației legale, trebuie să asociem politicile de atragere a talentelor și căile de migrație cu măsuri solide pe termen scurt și lung pentru a sprijini incluziunea și integrarea. Aceste eforturi permit migranților legali să contribuie pe deplin la dezvoltarea și prosperitatea comună a UE. Migrația legală ar trebui să joace un rol central în cadrul unei discuții mai ample, inclusiv cooperarea cu țările terțe de origine și de tranzit pentru gestionarea eficientă a fluxurilor migratorii. În acest sens, vom monitoriza inițiativele propuse de Comisia Europeană, cum ar fi fondul de talente al UE și parteneriatele UE pentru talente, respectând în același timp suveranitatea statelor membre și contribuind la reducerea migrației ilegale.

UE trebuie să adapteze politicile în materie de migrație pe baza celor mai bune practici și tendințe globale, abordând nu numai provocările imediate, ci și dinamica viitoare a migrației. Principalele noastre două priorități trebuie să fie stoparea migrației ilegale și punerea în aplicare a deciziilor de returnare. Protocolul Italia-Albania este un prim pas inovator, dar decisiv, pentru a descuraja migrația ilegală și pentru a distruge modelul de afaceri al traficanților de migranți, deoarece demonstrează că solicitarea și prelucrarea azilului în țări terțe sigure ca regulă principală este posibilă. Îndemnăm Comisia să continue discuțiile privind platformele regionale de debarcare pe ambele maluri ale Mediteranei și alte soluții inovatoare, unde solicitanții de azil pot fi primiți în siguranță, iar cererile lor pot fi evaluate într-un mod eficient, demn și uman. De asemenea, Comisia trebuie să depună eforturi în vederea înființării unor centre gestionate de UE în afara UE, unde anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe care fac obiectul unor decizii de returnare ar putea fi transferați în așteptarea expulzării definitive (centre de returnare). Convenția privind refugiații din 1951 a avut un rol esențial în protejarea celor care fug de persecuții. Cu toate acestea, peisajul global a evoluat semnificativ de la înființarea sa, cu scenarii pe care Convenția nu le-a anticipat. În plus, conceptul de protecție subsidiară a condus la crearea unui sistem dual care subminează eficacitatea sistemului european comun de azil și pune la încercare solidaritatea în cadrul UE. UE trebuie să inițieze un dialog privind adaptarea Convenției de la Geneva la lumea actuală, depunând eforturi în vederea elaborării unui cadru mai coerent și mai cuprinzător care să asigure o protecție solidă pentru refugiați, răspunzând în același timp preocupărilor legitime ale statelor membre în ceea ce privește securitatea și gestionarea migrației. Un astfel de angajament proactiv ar reafirma angajamentul UE față de drepturile omului și poziția sa de lider în elaborarea unui regim internațional de protecție a refugiaților receptiv.